A fost foarte frumos! Mai frumos decat ma asteptam.
Din fericire, vremea se arata a fi buna (nu dadea semne de ploaie), asa ca am pornit-o de dimineata catre Leuven. Pentru cei care cunosc cat de cat orasul, festivalul s-a tinut in piateta din spatele Bibliotecii Centrale din Leuven si intr-una din cladirile adiacente.
Cand am sosit, locul era deja destul de aglomerat. Cu toate astea atmosfera era linistita si relaxata, ca la o petrecere cu prieteni bun. Nici nu aveam cum sa fie altfel cu atatea zambete venite din partea organizatorilor japonezi si nu numai.
Am inceput cu o portie de tonjiru (un soi de minestrone japonez :P) pe post de mic dejun si am asistat la o demonstratie de Kendo. Nu m-a impresionat foarte mult, recunosc, dar cel putin a fost o noutate :P
Aventura a continuat cu probarea unei yukata. Vai! M-am indragostit iremediabil de acest kimono si mi-am zis ca trebuie neaparat sa-mi croiesc si eu unul acasa. Sper sa reusesc! (momentan caut material potrivit).
Dupa yukata, ne-am indreptat spre scena unde incepuse deja lectia de forme de salut si obiceiuri japoneze. Lectia a fost interactiva si interesanta. Urmarind cu atentie prezentarea, mi-am dat seama ca in manga emotiile nu sunt intamplator afisate atat de puternic, ci reflecta cumva realitatea - din cate am vazut noi, japonezii par a fi oameni foarte expresivi si gesticulatia, mimica sau pozitia corpului au un rol important in comunicarea cu cei din jur. De exemplu, in timpul unui salut, unghiul de inclinare indica respectul, unghiul maxim fiind cel de 90 grade.
Am asistat apoi la cateva demonstratii de furoshiki (materiale textile folosite la impachetare) si kumihimo (impletirea firelor textile). Furoshiki mi-a placut foarte mult si cred ca ar merge imprietenit cu o cutie bento.
Am continuat workshopul de caligrafie japoneza. Am aflat aici ca in Japonia caligrafia este o disciplina care se studiaza obligatoriu la liceu - Wow! Workshopul a continuat apoi cu scrierea numelui fiecarui doritor in japoneza - practic, ei iti scriau numele pe o foaie de hartie si apoi te invitau sa reproduci simbolurile japoneze. Nu parea a fi o sarcina prea usoara. Noi nu am stat, caci numarul doritorilor era foarte mare si pana ne venea noua randul... multe zeci de minute s-ar fi scurs.
Am vizitat si camera de activitati pentru copii unde am dat peste o colectie de modele origami lipite peste tot. Desi afinitatile mele sunt mai degraba catre origami geometric, decat catre figurine, pot spune ca mi-a placut foarte mult ce am vazut acolo - frumos executate si foarte colorate. Titirezul m-a cucerit instant. Si mi-a placut mult si ideea de a le lipi pe perete.
Pe langa origami, cativa copii (mai mari) jucau Jan Ken Pon - varianta japoneza a jocului Piatra-Hartie-Foarfeca, varianta in care cel care pierdea primea ca pedeapsa lovituri cu un baton de hartie, avand totusi la dispozitie o strecuratoare de plastic pentru a se apara :))
Deja trecuse bine de pranz, asa ca ne-am indreptat rapid catre standul cu mancare. Ne-am rasfatat papilele gustative cu o portie de curry japonez. A fost absolut delicios!
stanga - curry
dreapta sus- okonomiyaki in curs de preparare
dreapta jos - tonjiru
Dupa origami, aveam in orar o lectie de istorie japoneza. Ne-am infiintat la usa salii si am asteptat cu nerabdare sa intram. Desi istoria nu e una din pasiunile mele, lectia aceasta in care au fost prezentate toate perioadele din istoria Japoniei (incepand cu anul 8000 i.e.n. si pana in ziua de azi) mi-a captat toata atentia.
Ne-am indreptat apoi din nou catre scena, unde urma sa inceapa un spectacol de tobe japoneze.
Inainte de incepere, am testat si bauturile japoneze: eu un calpis (un soi de sirop de lapte fermentat), Ionut un sake sec (vin de orez).
Spectacolul cu tobe japoneze a fost de-a dreptul incantator. Va ziceam eu mai sus ca japonezii sunt oameni expresivi. Ei bine, asta se vede chiar si atunci cand canta la tobe. Cantatul nu se rezuma doar la percutie, ci este insotit de miscari ale corpului si strigate (precum cele din arte martiale), ceea ce face ca spectacolul sa fie foarte dinamic si intens.
Si astfel s-a incheiat o duminica frumoasa, plina de activitati si noutati.
Ne-am luat la revedere de la Leuven si ne-am indreptat spre casa.
Pare sa fi fost un eveniment grozav. Imi pare rau ca nu am ajuns si nu am participat la activitatile desfasurate, dar sunt sigura ca nu a fost ultimul si vor urma alte evenimente de acest gen la care sper sa fiu prezenta.
RăspundețiȘtergere